Sf. Ap. SIMON ZILOTUL
&
Sf. M. Mc. MINA
Sfântul Apostol Simon Zilotul
(Prăznuit la 10 mai)
Sfântul Apostol Simon Zilotul, cunoscut și sub numele de Natanael, a fost unul dintre cei doisprezece Apostoli aleși de Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Provenea din Cana Galileii, localitate aflată în apropierea Nazaretului, locul unde Hristos și-a petrecut anii copilăriei.
Potrivit tradiției Bisericii, Sfântul Simon este mirele de la Nunta din Cana Galileii, eveniment la care Domnul a săvârșit prima Sa minune, prefăcând apa în vin (Ioan 2, 1-11). Impresionat de această minune și luminat de harul dumnezeiesc, Simon a înțeles că Iisus este adevăratul Dumnezeu. Din acel moment, a lăsat în urmă casa, părinții și chiar pe mireasa sa, alegând să-L urmeze pe Mirele cel ceresc, Hristos Domnul.
Numele și râvna apostolică
Sfântul Evanghelist Matei îl numește „Simon Cananeul”, iar Sfântul Evanghelist Luca, „Simon Zilotul” (Matei 10, 4; Luca 6, 15). Termenul „cananeu” provine din cuvântul aramaic kana, care înseamnă „zilot” sau „zelos”, adică „plin de râvnă”. Astfel, ambele denumiri se referă la râvna și dragostea arzătoare pe care Sfântul Simon le-a arătat în urmarea lui Hristos.
Pentru credința și devotamentul său, a fost ales în ceata celor doisprezece Apostoli, devenind unul dintre martorii direcți ai minunilor, învățăturilor și jertfei Mântuitorului.
Propovăduirea Evangheliei în lume
După Pogorârea Sfântului Duh, în ziua Cincizecimii, Sfântul Simon Zilotul a pornit la drum, răspândind lumina Evangheliei în multe ținuturi ale lumii. Tradițiile bisericești și izvoarele istorice menționează că a propovăduit în Africa (Mauritania), în Britania, precum și în regiunile din Răsărit – Persia și Georgia.
Oriunde mergea, el aprindea în sufletele oamenilor dorul de Dumnezeu și îi aducea la credință prin puterea cuvântului și prin minunile săvârșite în numele lui Hristos. Era cunoscut ca taumaturg, vindecând bolnavi doar prin atingere sau rugăciune, și aducând mângâiere celor aflați în necazuri și suferințe.
Mucenicia Sfântului
În timpul propovăduirii sale în Persia, împotrivirea păgânilor a devenit tot mai mare. Mulți se întorceau la credință prin predica lui, iar conducătorii locali, temându-se de pierderea autorității, au poruncit ca Sfântul Simon să fie prins. A fost supus chinurilor și în cele din urmă răstignit în cetatea Snanir (Persia), primind astfel cununa muceniciei și urmând în chip desăvârșit pilda Mântuitorului.
Moaștele și cinstirea Sfântului
Pe locul martiriului său, în Abhazia (Georgia de astăzi), s-a ridicat o mănăstire închinată Sfântului Apostol Simon Zilotul, cunoscută sub numele de „Noul Athos”. Acolo se află o peșteră naturală unde, potrivit tradiției, Sfântul s-a nevoit și s-a rugat în ultimii ani ai vieții sale. Peștera este împodobită astăzi cu icoane, mozaicuri și candele, devenind loc de pelerinaj pentru mii de credincioși, mai ales la sărbătoarea din 10 mai.
Părți din sfintele sale moaște se află și la Toulouse (Franța), în Bazilica Sfântului Petru din Roma, precum și în România, la Biserica „Podeanu” din București. În această biserică, credincioșii mărturisesc numeroase minuni și ajutor primit prin rugăciunile către Sfântul Apostol Simon Zilotul, mai ales în probleme legate de familie, căsătorie și nașterea de prunci.
Ocrotitor al familiei și al celor ce doresc căsătoria
Sfântul Apostol Simon Zilotul este considerat ocrotitorul familiei, al tinerilor care doresc să se căsătorească și al copiilor. El este grabnic ajutător celor care se roagă cu credință pentru a-și întemeia o familie binecuvântată sau pentru a dobândi pace și iubire în căminul lor.
Numeroase mărturii de credință arată cum, prin rugăciunile adresate Sfântului, tineri și familii au primit ajutor de la Dumnezeu, vindecări, împăcare și binecuvântări în viața lor.
Moștenirea duhovnicească
Prin râvna, credința și dragostea sa jertfelnică, Sfântul Apostol Simon Zilotul rămâne un model pentru toți creștinii care doresc să urmeze lui Hristos cu inimă curată și cu nădejde neclintită.
El ne arată că adevărata dragoste nu se oprește la cele pământești, ci se înalță spre cele veșnice, acolo unde Mirele Hristos primește sufletele celor ce L-au urmat cu credință.
Sfântul Apostol Simon Zilotul este prăznuit în fiecare an la 10 mai, zi de bucurie și rugăciune pentru toți cei care îi poartă numele și îl cinstesc ca ocrotitor al vieții de familie și al dragostei curate în Hristos.
Sfântul Mare Mucenic Mina
(Prăznuit la 11 noiembrie)
Sfântul Mare Mucenic Mina este unul dintre cei mai iubiți sfinți ai Bisericii Ortodoxe, cunoscut ca grabnic ajutător al celor nedreptățiți, al celor păgubiți și al celor aflați în necazuri. Era de neam egiptean și a trăit în secolul al III-lea, în vremea împăraților păgâni Dioclețian și Maximian, când creștinii erau prigoniți cu asprime pentru credința lor în Hristos.
Tinerețea și viața în oaste
Sfântul Mina a fost crescut în credința creștină și, ajungând la vârsta tinereții, s-a înrolat în oastea romană, slujind ca ostaș sub stăpânirea tribunului Fermilian, în cetatea Cotuan (Cotyaeum) din Frigia, Asia Mică.
În vremea aceea, împărații au dat poruncă în toate provinciile ca toți cetățenii imperiului să se închine zeilor păgâni, iar cei care refuzau să fie omorâți. Prigoana s-a răspândit pretutindeni, iar multe biserici au fost distruse.
Văzând toate acestea, Fericitul Mina n-a mai putut răbda nedreptatea și nelegiuirea celor ce se închinau idolilor fără suflet. Nevrând să fie părtaș la păgânătate, el a părăsit dregătoria ostășească și s-a retras în munți, alegând viața pustnicească.
Acolo, Sfântul petrecea în rugăciune, post și meditație, slujind neîncetat lui Dumnezeu și curățindu-și sufletul de orice patimă. Se hrănea cu puțin, dormea pe pământ și își îndrepta inima neîncetat către Hristos, pe Care Îl numea „Împăratul și Comandantul vieții mele”.
Mărturisirea credinței
După o vreme, în cetatea Cotuanului s-a organizat un mare praznic păgânesc în cinstea zeilor, cu jocuri, alergări și petreceri. Mulțime de oameni s-au adunat, iar atmosfera era una de nelegiuire și batjocură.
Văzând aceasta cu duhul, Sfântul Mina s-a aprins de râvnă dumnezeiască și a coborât din pustie în cetate. S-a suit pe un loc înalt, în mijlocul mulțimii, și a strigat cu glas puternic, citând cuvintele Scripturii:
„Venit-am către cei ce nu Mă caută pe Mine, arătat M-am celor ce nu întrebau de Mine!” (Isaia 65, 1).
Toți au rămas uimiți de îndrăzneala lui. Ighemonul cetății, Piros, a poruncit să fie prins și adus înaintea sa. La întrebarea „Cine ești tu?”, Sfântul a răspuns cu tărie:
„Eu sunt robul lui Iisus Hristos, Împăratul cerului și al pământului!”
Recunoscut de un ostaș care fusese odinioară camaradul său, Sfântul a mărturisit deschis că a părăsit oastea pentru a nu se face părtaș idolatriei. Mărturisirea lui a stârnit mânia ighemonului, care l-a aruncat în temniță.
Mucenicia Sfântului Mina
A doua zi, Piros a încercat să-l facă pe Sfântul Mina să se lepede de Hristos, promițându-i bogății și dregătorii dacă va aduce jertfă zeilor. Sfântul a refuzat cu hotărâre. Atunci a fost dezbrăcat, întins la pământ și bătut fără milă, încât trupul i s-a umplut de răni și sânge.
Dar el răspundea cu seninătate:
„Muncile acestea mai mult mi se par ușurare decât durere, căci Hristos este cu mine și mă întărește.”
A fost apoi spânzurat și zgâriat cu unghii de fier, ars cu făclii aprinse, iar rănile i-au fost frecate cu păr aspru. În toate aceste chinuri, Sfântul nu înceta să se roage și să-L mărturisească pe Hristos.
Văzând că nu-l poate birui, ighemonul i-a poruncit să fie târât peste cuie și cârlige de fier, iar la sfârșit i s-a tăiat capul cu sabia, trupul său fiind aruncat în foc.
După stingerea focului, credincioșii au adunat cu evlavie sfintele sale moaște, le-au uns cu mir și le-au așezat în patria sa, Egiptul, unde mai târziu s-a ridicat o biserică în cinstea lui.
Cinstirea și minunile Sfântului
În veacurile următoare, Sfântul Mina a devenit unul dintre cei mai iubiți sfinți ai Egiptului și ai întregii lumi ortodoxe. Multe minuni s-au săvârșit la mormântul său din deșertul de lângă Alexandria, în locul numit astăzi Mariut.
Acolo, în vechime, se afla o mare mănăstire și un oraș creștin care purta numele său – Sfântul Mina (Abu Mina) –, unde veneau pelerini din toate colțurile lumii. Numeroase vase, amfore și icoane purtau inscripția „Sfântul Mina, ajutătorul celor nedreptățiți”, semn al evlaviei creștinilor de atunci.
Și astăzi, Sfântul Mare Mucenic Mina este cinstit ca ocrotitor al celor asupriți, al celor care își caută dreptatea, al celor păgubiți și al celor care călătoresc. Mulți credincioși au mărturisit ajutor grabnic primit în momente grele, mai ales atunci când au fost furați sau nedreptățiți.
Moștenirea duhovnicească
Pilda Sfântului Mina este o chemare la curaj, dreptate și credință neclintită. El ne învață că adevărata biruință nu se câștigă prin sabie sau putere omenească, ci prin statornicie și iubire pentru Dumnezeu.
Rugăciunea către Sfântul Mare Mucenic Mina rămâne până astăzi o mărturisire de încredere în ajutorul divin:
„Sfinte Mare Mucenice Mina, grabnic ajutător al celor păgubiți, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi, ca să ne izbăvească din toată nedreptatea și primejdia, și să ne dăruiască pace și mântuire sufletelor noastre.”